...cei 7 ani de-acasa.

ador expresia asta. Voi nu? In 7 ani...acasa...ar trebui sa inveti cum sa fi politicos, simtit, placut de societate. Dar ce se intampla cand, parintii, lumina ta calauzitoare in acesti ani, sunt lipsiti la randul lor de calitatile care ar trebui sa le deprinzi? Ce se intampla cand tatal tau e un alcoolic, hot, criminal sau pur si simplu afacerist ciorditor? Ce inveti de la mama ta daca tu esti singurul supravietuitor dupa alti 3 copii aruncati in tomberon? Cand parintii, cu o tigara in gura si sticla de vodca pe masa, iti spun ca nu-i bine sa bei sau sa fumezi, ii crezi, sau ajungi fara sa vrei ca si ei? Da, si copiii astia au 7 ani de-acasa, da nu asa cum te astepti.

Am observat insa ca, in general, oamenii cu situatii materiale mai "normale" vor avea grija mai mare de copiii lor si de felul in care sunt crescuti. Familiile mai bogate tind sa ignore aceasta latura a dezvoltarii, rezolvarea problemelor fiind "investirea" in solutii externe(ex. bone) sau pur si simplu facandu-le moftul. Acesti copii vor creste crezand ca li se cuvine totul, vor fi total lipsiti de respect si vor batjocorii oamenii care le spun ca exista si alta lume pe langa patul lor de puf. Ei se vor trezi tarziu si-si vor da seama ca nu-s in stare de nimic....dar va fi tarziu.

Nu poti fi un bun indrumator daca nu esti sincer si nu-ti respecti invataturile. Copiii tai te vor imita, nu vor invata ce le spui tu.

Cred ca singurul lucru care il invatam 99% dintre noi in cei 7 ani de-acasa e mancatul cu furculita, lingura si cutit.

...parerea mea.