marți, 22 septembrie 2009

...ma mir cat de prost pot fi uneori

acu o vreme, 2activePR mi-au promis un premiu pentru ca am comentat in favoarea berii timisoreana pe blogu lui Zoso. Am primit mailuri de la ei pentru detalii etc urmand sa fiu contact peste cam 1 saptamana. Eh a trecut cam mult de-atunci si nu se mai aude nimic. De ce ma astept uneori la minuni ca prostu?

joi, 17 septembrie 2009

ma fac cobai :D

vreau sa vad daca pot trece prin viata asta fara sa dau spaga sau atentii la "prestatori" de diverse servicii. Oare o sa mor mai repede? :D

...asa ca cititi blogu des ca sa vedeti daca-mi incalc promisiunea. Promit ca voi recunoaste momentul fatidic :))

luni, 7 septembrie 2009

...si inca un razboi...

...de data asta, unul ridicol.

Precizez ca n-am trait vreodata sa stiu ce-nseamna viata de cartier si mai ales sa lupt pentru perimetrul acestuia. Tot ce stiu despre porcaria asta este ce se vede in filme, stiri, jocuri etc. Si ma-ntreb...ce dracu aperi la un cartier?

O paralela simpla poate fi facuta cu triburile din Africa. Astia cand se bat intre ei, se bat ca nu mai au ce manca si elimina concurenta. Suna idiot dar alt motiv nu-mi gasesc. Oamenii aia isi apara teritoriul de nevoie, nu din lipsa de ocupatie. Cand ne intoarcem insa in zilele noastre, unde avem totul la discretie si nu murim de foame decat daca suntem prosti sau ghinionisti, pentru ce dracu esti in razboi cu vecinu? Conflictele astea mai ating si culmea tampeniei uciderea altui om. Daaaaaaaaaar, oare toti se nasc cu dorinta asta de a apara ceva? Sau e vorba de instinctul de turma?

Intrebare, oare in Romania existau conflicte inainte de '89? Sau au aparut brusc impreuna cu mesajele formatiilor de profil ca BUG Mafia, La Familia etc. La americani sunt aproape sigur ca a fost invers: gastile si apoi muzica. Da noua ne place sa copiem si, mai ales, nu cred ca romanii se urasc asa de mult incat sa se impuste pe strada. Asta ne-am creat-o in timp si media ne-a ajutat mult din acest punct de vedere.

...io am 4 blocuri si 5 alei, tu cate ai?

miercuri, 2 septembrie 2009

...ne este dor...

...de un razboi?

Sunt copii de 14 ani care isi fac prieteni strict pe baza imaginii (daca-i grasa sau urata...eeeeewwwwww, nu ne place), altii care tin regim de slabire intens la varste la fel de fragede, distractia mai nou nu exista fara substante "de atmosfera", unii simt nevoia sa se automutileze "de dragul artei", ne e groaza de virusi si bacterii chiar daca fara acestia nu am putea supravietui iar exemplele pot continua.



Cum zice si nenea asta, o alta latura obsedanta pentru noi este misticul, supranaturalul, superstitiile. Suntem rapiti constant de extraterestii, inventam religii, exorcizam epileptici, etc. Ne e frica sa aflam raspunsuri si e mai convenabil sa ne culcam cu gandul ca unele probleme sunt mai presus de intelegerea noastra.

Iar frica noastra de necunoscut atinge cote tembele in momentul in care oameni in toata firea ajung sa se sperie de un paianjen.

Ne place mult sa aratam lumii ca suntem mai presus de niste simpli oameni care roiesc in ditamai musuroiu, uitam ca avem foarte multe lucruri in comun si ca individual suntem zero. Singurele chestii care ne aduc aminte sa ne pese unul de altul, sa ne gandim mai mult decat la binele nostru, sunt razboaiele, dezastrele, chinul si suferinta. Atunci ne dam seama ca singuri nu putem supravietui si ca trebuie sa ne unim, atunci putem sa ne tinem de mana si sa ne bucuram ca am obtinut ceva impreuna.

Iar cand se calmeaza spiritele, ajungem iara sa fim individualisti, sa ne doara in cur de altii si sa dezvoltam obsesii care nu au nicio logica sau baza reala, dar care ne tin ocupati cand nu avem ceva mai important de facut.

...noi suntem cea mai inteligenta forma de viata pe aceasta planeta.