...ne este dor...

...de un razboi?

Sunt copii de 14 ani care isi fac prieteni strict pe baza imaginii (daca-i grasa sau urata...eeeeewwwwww, nu ne place), altii care tin regim de slabire intens la varste la fel de fragede, distractia mai nou nu exista fara substante "de atmosfera", unii simt nevoia sa se automutileze "de dragul artei", ne e groaza de virusi si bacterii chiar daca fara acestia nu am putea supravietui iar exemplele pot continua.



Cum zice si nenea asta, o alta latura obsedanta pentru noi este misticul, supranaturalul, superstitiile. Suntem rapiti constant de extraterestii, inventam religii, exorcizam epileptici, etc. Ne e frica sa aflam raspunsuri si e mai convenabil sa ne culcam cu gandul ca unele probleme sunt mai presus de intelegerea noastra.

Iar frica noastra de necunoscut atinge cote tembele in momentul in care oameni in toata firea ajung sa se sperie de un paianjen.

Ne place mult sa aratam lumii ca suntem mai presus de niste simpli oameni care roiesc in ditamai musuroiu, uitam ca avem foarte multe lucruri in comun si ca individual suntem zero. Singurele chestii care ne aduc aminte sa ne pese unul de altul, sa ne gandim mai mult decat la binele nostru, sunt razboaiele, dezastrele, chinul si suferinta. Atunci ne dam seama ca singuri nu putem supravietui si ca trebuie sa ne unim, atunci putem sa ne tinem de mana si sa ne bucuram ca am obtinut ceva impreuna.

Iar cand se calmeaza spiritele, ajungem iara sa fim individualisti, sa ne doara in cur de altii si sa dezvoltam obsesii care nu au nicio logica sau baza reala, dar care ne tin ocupati cand nu avem ceva mai important de facut.

...noi suntem cea mai inteligenta forma de viata pe aceasta planeta.