...3 zile de resetare

Am fost de vineri pana duminica la Rebrisoara, in creierii muntilor, cu ocazia intalnirii membrilor forumului arcasi.ro. Eu fiind de asemenea arcas, am facut si pe dracu-n patru sa ajungem. Acolo am gasit prieteni, relaxare, mancare buna, gazde foarte primitoare si multa bucurie. E frumos sa vezi cum persoane din toate colturile tarii pot avea aceeasi destinatie, cum niste oameni atat de diferiti pot avea atatea lucruri in comun, cum se poate pleca de la o adunare de acest gen cu zambetul pe buze si cu parere de rau ca nu a durat mai mult.

Acesti oameni nu prea pot fi gasiti in cluburi de fitze sau cu 50000 de prieteni pe hi5, nu-i auzi la semafor cu manele la maxim si nu-i gasesti la cocalari.com. Pe multi ii gasesti in locuri de munca normale, poate chiar banale, la scoala etc. Toti cauta insa un refugiu, o evadare din cotidian si plictiseala.

Am ales acest sport pentru ca mi se pare cea mai buna combinatie intre relaxare si activitate. Urcari, plimbari, tirul in sine sunt solicitante. Dar totul este suficient de dozat incat sa te si relaxezi. Cel putin asa se intampla la mine.

Din pacate, nu putea sa fie totul perfect. Am decis acu o vreme sa-i fac un arc si dragei mele domnisoare. Era aproape gata, faceam finisajele deja, am tras cu el, era excelent. Si ce se hotaraste lemnul? Sa nu mai fie de acord cu stresul si chinurile la care era supus si...a cedat. Da, s-a rupt!!!!. Timp de 2 minute a fost liniste pe balconul la care lucram impreuna cu alti mesteri. Am gasit greseala, a fost a mea din pacate, dar nimeni nu a vazut-o cand inspectam etapele fabricatiei. Asta e, se intampla, acuma incercam sa-l resuscitam cu niste rasina epoxidica, matisaje si multa speranta.

Astept cu nerabdare urmatoare intalnire de acest gen. Pana atunci...iesiri la sfarsit de saptamana cu "localnicii"